De
ficitele de limbaj au o prevalență crescută în copilărie, de multe ori ele trec neobservate sau manifestările sunt minimizate de către familie așa încât, o dată cu trecerea timpului, netratarea lor poate avea consecințe importante în viața copilului. Printre cele mai întâlnite dificultăți sunt: probleme mentale, dificultăți de citire, dificultăți comportamentale, insucces școlar.
În următoarele rânduri sunt enumerate câteva dintre semnele ce nu corespund cu o dezvoltare normală a copilului și care ar trebui să atragă atenția părinților/ îngrijitorilor/ profesorilor, astfel încât ei să se adreseze unui profesionist (medic pediatru, psiholog, logoped, psihopedagog, neurolog, medic psihiatru etc).
Semnele în primii ani de viață:
• Dificultăți în a reacționa la sunete
• Plâns atipic
• Râspunsuri limitate la interacțiunea cu ceilalți
• Înțelegere limitată a limbajului
• Dificultăți în interacțiunea cu ceilalți copii
• Întârziere în apariția primelor cuvinte sau a propozițiilor scurte (2-3 cuvinte)
La vârsta școlară manifestările sunt diferite:
• Dificultăți în a urma instrucțiuni
• Dificultăți de exprimare verbală și înțelegere atât a limbajului oral cât și a celui scris
• Dificultăți în a povesti diverse întâmplări
• Dificultăți în a folosi un limbaj adecvat contextului social
Evaluarea și screening-ul în stabilirea diagnosticului:
Evaluarea este procesul prin care se examinează, se studiază, se verifică amănunțit diferite informații (cumulate din mai multe surse) pentru a pune un diagnostic.
Câteva dintre obiectivele în cadrul evaluării:
1. Să verificăm dacă există un deficit de limbaj/ vorbire.
2. Să detaliem punctele forte și provocările tulburării de limbaj.
3. Să evaluăm corect severitatea problemei.
4. Să stabilim cauzele și factorii care au dus la apariția tulburării.
5. Să recomandăm un plan de intervenție.
6. Să emitem ipoteze realiste cu privire la parcursul și evoluția copilului.
Screening-ul se realizează cu ajutorul unui test sau a unei scale (de tip check-list) și furnizează informații cu privire la riscul copilului de a avea o anumită tulburare de limbaj. Instrumentele de screening ne ajută să detectăm timpuriu dificultățile la copii.
Terapia logopedică are două componente:
– depistarea și diagnosticarea timpurie a tulburărilor de vorbire;
– intervenția terapeutică – compensatorie în concordanță cu diagnosticul logopedic.
Comments