Majoritatea oamenilor se simt deprimați din când în când. Atunci când ni se întâmplă unele lucruri care ne dezamăgesc, ne simțim descurajați. Pentru cei mai mulți copii, astfel de momente de indispoziție sunt trecătoare și, foarte repede, îi vezi din nou veseli și activi. Dar, uneori emotivitatea negativă devine persistentă, iar tristețea și lipsa de speranță ajung să-l copleșească pe copil. Copiii care suferă de depresie pot reacționa în diferite moduri. Unii dintre copiii care sunt triști se izolează și își pierd interesul pentru activitățile care până nu demult reprezentau sursele lor de plăcere. Deseori refuză chiar și compania prietenilor, își arată nemulțumirea față de propria persoană și se subapreciază, spunând că nimănui nu-i place de ei ori că nu se descurcă bine la școală. Chiar și atunci când sunt critici cu ei înșiși, s-ar putea ca acești copii să încerce să evite asumarea responsabilităților propriilor acțiuni. Părinții acestor copii retrași suferă și ei și sunt nemulțumiți, văzându-le tristea intensă, apatia și lipsa de interes ori de entuziasm.
Alți copii depresivi reacționează într-o manieră complet diferită. Ei nu sunt retrași, ci dimpotrivă, sunt extrem de reactivi și de energici. Acești copii sunt extrem de irascibili și au izbucniri de furie frecvente. Deseori, ei sunt impulsivi și nu reușesc să se concentreze din cauza emoțiilor negative intense pe care le resimt. Cel mai dificil de diagnosticat sunt copii care au un comportament extrem de schimbător. Ei se comportă absolut haotic, uneori sunt fericiți și creativi, plini de imaginație, iar alteori sunt triști sau insolenți. În plus, ei prezintă simptome ale tulburării de deficit de atenție cu hiperactivare, cum ar fi impulsivitatea și incapacitatea de a se concentra, precum și trăsături specifice copilului opozant, care este certăreț și necooperant. Cauzele depresiei sunt extrem de variate. În unele cazuri, cauza depresiei la copil se poate identifica în mediul în care acesta se dezvoltă și care îl determină să se închidă în sine. Stresorii de mediu cel mai des întâlniți sunt divorțul părinților, moartea unui membru al familiei sau agresiunile repetate suferite la școală. În aceste situații, copilul reacționează la o schimbare majoră care are loc în lumea sa și care este imposibil de controlat. Neajutorarea resimțită de copil conduce la sentimente negative și la descurajare. Uneori, părinții sunt conștienți de influența acestor stresori de mediu, alteori nu.
În alte cazuri, depresia este în primul rând rezultatul unor cauze de natură internă, care nu pot fi observate din exterior. Copilul poate să devină copleșit de gânduri sau de îngrijorări apăsătoare care deseori sunt rezultatul unei înțelegeri distorsionate a lumii. Copilul poate să se îngrijoreze în legătură cu moartea unui părinte complet sănătos sau ajunge să creadă că furia lui este cea care a provocat diabetul surorii sale. Primele indicii ale acestor îngrijorări interne se pot reflecta într-o schimbare pe care o puteți observa în comportamentul copilului, cum ar fi probleme legate de somn ori refuzul de a merge la școală. Este important să încurajați copilul să vă împărtășească gândurile care îl înspăimântă și să-i dovediți că înțelegeți cât sunt de supărătoare pentru el aceste idei.