Copiii anxioși consideră că lumea este un loc periculos. Din cauza acestei convingeri, ei tind adesea să interpreteze evenimente neamenințătoare drept surse de pericol. De exemplu, un zgomot normal venit de afară în timpul nopții poate fi interpretat ca fiind un hoț. Astfel, acest mod de gândire poate contribui la menținerea anxietății prin faptul că, aparent, îi oferă copilului dovezi pentru a-și justifica temerea. Atunci când părinții le permit copiilor să își evite anxietățile preluându-le sarcinile și protejându-i de posibile neplăceri, ei facilitează de fapt menținerea acestor convingeri.
Ar fi bine ca părinții, împreună cu copilul, să elaboreze o listă de moduri în care anxietatea îi afectează viața. Cu alte cuvinte, care sunt lucrurile pe care anxietatea îl oprește să le facă și în ce fel îl face să se simtă neplăcut?
Frica mă face să…
Frica nu mă lasă să…
Când nu îmi va mai fi frică, mă voi simți…
Când nu îmi va mai fi frică, voi putea să…
Puteți să includeți lucruri precum afectarea prieteniilor, a temelor de casă, a sportului, a participării la cercuri tematice și a ieșirilor în oraș. Puteți include, de asemenea, faptul că anxietatea generează teamă, tristețe, plâns și certuri. Completarea unei asemenea liste poate demonstra copiilor modul în care temerile și îngrijorarea le controlează viața.
Părinții pot să îi ajute pe copii să înțeleagă că există o legătură între situația concretă, gândurile lor și modul în care se simt. Cereți-i copilului să se gândească la o situație în care s-a simțit cu adevărat fericit și relaxat. Sugerați-i să își amintească unde era, cu cine era și ce făcea. Apoi cereți-i să vă spună ce anume gândea sau ce anume își spunea lui însuși în mintea sa. Pe urmă, copilul să spună cum anume se simțea și cât de puternică era starea lui afectivă.
Ce s-a întâmplat? Ce gândeam? Ce simțeam?
A învăța să gândești mai realist este o strategie extrem de utilă în controlul anxietății pentru orice persoană, fie ea adult sau copil.
Majoritatea oamenilor cred că evenimentele care se întâmplă în jurul lor le determină stările afective.
Evenimentele exterioare precum schimbarea luminii la semafor sau o altă persoană nu pot fi în totalitate responsabile pentru stările dumneavoastră emoționale. O metodă bună pentru a înțelege acest lucru este să ne dăm seama de faptul că două persoane diferite pot trece prin exact aceeași situație și totuși se pot simți foarte diferit. Ceea ce simțim depinde de modul în care interpretăm situația respectivă.
Majoritatea oamenilor care se îngrijorează frecvent sau se simt stresați au tendința să facă două tipuri de erori în modul lor de gândire. În primul rând, supraestimează probabilitatea ca evenimentele neplăcute să aibă loc. În al doilea rând, presupun adesea că rezultatul sau consecințele evenimentelor de care se tem vor fi catastrofale și de nesuportat.
Cum să înveți copilul să gândească realist? Explicându-i că:
-gândurile sunt lucrurile pe care ni le spunem nouă înșine în mintea noastră - gândurile sunt importante pentru că determină emoții și acțiuni - gândurile pot fi calme sau îngrijorate - gândurile de îngrijorare pot fi de multe ori schimbate dacă suntem buni detective și căutăm dovezi.