A fost o dată un elev, victima a unui incendiu petrecut la școala sa; după accident toată lumea și-a asumat faptul că el nu va trăi. Mamei sale i s-a spus că va muri cu siguranță deoarece focul i-a mistuit toată partea inferioară a corpului. Iar dacă va fi să supraviețuiască, va fi un infirm toată viața sa.
Curajosul băiat nu a vrut să moară și nici nu a vrut să fie un infirm. Spre mirarea tuturor, în special a medicilor, a supraviețuit, însă, din nefericire, abilitățile sale motorii, de la brâu în jos erau inexistente: picioarele lui micuțe atârnau, fără pic de viață în ele. Așa a fost externat din spital. Copilul însă era foarte hotărât să meargă. Acasă, când nu se afla în pat, era prizonierul unui scaun rulant.
Într-o zi s-a aruncat din scaun și a început să se târască pe iarbă, trăgându-și picioarele după el.
A făcut asta în fiecare zi, având în suflet o mare încredere în sine că va reuși să meargă fără ajutor.
Cu o perseverență de fier și o determinare absolută, a reușit să-și dezvolte abilitatea de a sta în picioare, de a merge șovăielnic, apoi singur și, în final, de a alerga.
A început să meargă la școală, apoi să alerge către școală și în final să alerge doar de bucuria de a alerga. Mai târziu, fiind elev de liceu, a făcut o echipă de maraton.
În februarie 1934, în faimoasa Madison Square Garden din New York, acest tânăr la care nu se aștepta nimeni să trăiască, despre care nimeni nu credea că va mai merge vreodată, nu se mai oprea din alergat și a depășit recordul de viteză într-o competiție. Numele lui este Dr. Glenn Cunningham.
Un simbol al puterii gândirii pozitive și al încrederii în sine, Glenn Cunningham continuă să fie un motiv de inspirație pentru foarte mulți oameni, iar povestea sa, o mărturie excelentă a faptului că oricând se poate continua, chiar și atunci când destinul nu-ți oferă nici o șansă, iar moartea reprezintă cea mai bună opțiune.
Comments