Persistența anxietății

De ce persistă anxietatea în ciuda absenței pericolului și în pofida efectelor dezadaptative evidente ale acestei stări afective deosebit de nocive?

Unul dintre răspunsurile la această întrebare se regăsește în modelul cognitiv al anxietății. În terapia cognitivă a anxietății și a depresiei, pacienților li se dă o învățătură esențială:„Felul în care gândești influențează felul în care te simți.„ Această afirmație simplă constituie temelia teoriei și a terapiei cognitive a tulburărilor afective și, totuși, se întâmplă deseori ca indivizii să nu-și dea seama de modul în care propriile gânduri le afectează dispoziția afectivă. De obicei, indivizii presupun că situațiile și nu evaluările sunt responsabile pentru anxietatea resimțită. Factorii de mediu sunt importanți în modelul cognitiv, deoarece anxietatea este un răspuns la un stimul intern sau extern care declanșează o evaluare a amenințării. De exemplu, indivizii preocupați de aprobarea celorlalți se pot simți deosebit de anxioși dacă percep indicii sociale ale unei posibile dezaprobări sau o atitudine critică într-un anumit context social. Pe de altă parte,indivizii care prețuiesc foarte mult sănătatea și funcționarea optimă a minții și a trupului lor pot percepe orice semn de boală sau de moarte ca fiind o amenințare gravă pentru propria supraviețuire. Oricare dintre amenințările percepute care sunt comune tulburărilor de anxietate, cum ar fi cea legată de pierderea controlului sau de moarte-în tulburarea de panică și evaluarea negativă din partea altora-în fobia socială, pot fi înțelese în termenii amenințării intereselor vitale ale individului în sfera publică sau în cea personală. Terapia cognitivă se concentrează pe: - reechilibrarea evaluărilor exagerate ale amenințării și creșterea toleranței la riscul și la incertitudinea legate de stările anxioase; - sporirea încrederii în propria persoană de a face față confruntării cu amenințarea și cu nesiguranța; -îmbunătățirea sistemului de procesare a semnelor de siguranță care infirmă amenințările percepute; - îmbunătățirea accesului la gândirea reflexivă precum și eficacitatea acesteia în contracararea estimărilor imediate eronate ale amenințării; - corectarea interpretărilor greșite ale simptomelor anxioase; - modificarea evaluării cognitive a amenințării și a vulnerabilității.